Ipoteca

Ipoteca este un drept real accesoriu care are ca obiect un bun imobil al debitorului sau al altei persoane, fără deposedare, care conferă creditorului ipotecar dreptul de a urmări imobilul în stăpânirea oricui s-ar afla şi de a fi plătit cu prioritate fată de ceilalţi creditori din preţul acelui bun. Ipoteca este reglementată în art. 1746 - 1814 Cod civil.

Ipoteca prezintă urmatoarele caractere generale: este un drept real asupra unui bun imobil; este un drept accesoriu, deoarece însoţeşte şi garantează un drept principal; este o garanţie imobiliară, deoarece are ca obiect numai bunuri imobile aflate în circuitul civil; este o garanţie specializată, ceea ce înseamnă că poate fi constituită numai asupra unui imobil sau a unor imobile individual determinate şi pentru garantarea unei datorii cu o valoare determinată; ipoteca este indivizibilă, în sensul că imobilul ipotecat este afectat în întregime pentru garantarea creanţei.

Ipoteca trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: ipoteca nu va putea fi constituită decât prin act autentic; inscripţiile ipotecare se fac la judecatoria în a carei rază teritorială sunt situate imobilele ipotecate; pot fi ipotecate numai imobilele (care se află în circuitul civil) împreună cu accesoriile lor care sunt imobile prin destinaţie, precum şi uzufructul asupra unor imobile; ipoteca trebuie să fie specializată sub un dublu aspect: să fie determinată cu privire la imobilul afectat; să fie determinată în ceea ce priveşte valoarea creanţei. Bunurile viitoare ale debitorului nu pot forma obiectul unei ipoteci. Iar, daca dreptul de proprietate al constituientului este sub condiţie suspensivă sau rezolutorie, aceeaşi condiţie va afecta şi ipoteca. Deasemenea, nu se pot ipoteca bunurile altuia, indiferent dacă acestea aparţin persoanelor fizice sau juridice, decât cu consimţământul lor expres.