Uzucapiune

Prin uzucapiune (sau prescripta achizitiva), este modul de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale asupra unui bun, prin posedarea neîntreruptă a bunului, într-un interval de timp fixat de lege.
Codul Civil român, în articolele 1846-1847, prevede anumite condiţii pentru a putea opera dobândirea proprietăţii prin uzucapiune, şi anume:
- posesia să fie continuă  - posesorul să o exercite în mod regulat, fără intermintente anormale
- posesia să fie neîntreruptă
- posesia să fie netulburată să nu fie fondată sau conservată prin acte de violentă în contra sau din partea adversarului;
- posesia trebuie să fie publică - posesia nu trebuie exercitată în ascuns de adversarul sau, încât acesta să nu fie în stare de a putea să o cunoască
- posesia trebuie exercitată sub nume de proprietar.

Din punct de vedere al timpului cât trebuie să dureze posesia pentru a putea opera uzucapiunea, aceasta poate fi de 30 de ani sau de 10-20 de ani.
Uzucapiunea de 30 de ani se aplică în cazurile în care posesorul nu are un act translativ de proprietate asupra bunului pe care îl posedă, dar nici nu este legat prin vreun raport de obligaţie faţă de adevăratul proprietar, în virtutea căruia ar avea obligaţia de restituire.
Uzucapiunea de 10-20 de ani se aplică atunci când posesorul posedă bunul în temeiul unui just titlu şi este de bună-credinţă. Termenul este de 10 ani atunci când adevăratul proprietar are domiciliul în circumscripţia tribunalului judeţean în care se află imobilul şi de 20 de ani, în cazul în care nu este îndeplinită această condiţie.

Bunurile mobile se dobândesc prin posesia de bună-credinţă, fără a fi nevoie de trecerea unei perioade de timp.